Dragobete este o sărbătoare românească dedicată dragostei, tinerilor și patronului păsărilor, deoarece în această zi începe perioada de cuibărit și împerechere pentru păsări. În vremurile străvechi, tot ce se întâmpla în viața păsărilor, și implicit în natură, era un reper pentru oameni. De aceea, comportamentul păsărilor și ciclurile naturii erau văzute ca un calendar după care se ghidau oamenii. Dragobetele este o sărbătoare atât de veche încât aproape că a dispărut în unele sate, fiind redescoperită abia la începutul secolului XX, în regiunile Olteniei, unde tradițiile sunt păstrate cu sfințenie.
Originea sărbătorii este înainte de creștinism, însă nu a fost documentată și transmisă în texte, așa cum s-au întâmplat cu alte sărbători care au conotații de dragoste, cum ar fi Mărțișorul, o altă sărbătoare a primăverii, având ca simbol un găitan roșu cu alb, răsucit în două, purtat la mână, la gât sau în piept, ce simbolizează un mister în legătura dintre cei îndrăgostiți.
Cu apariția sărbătorii Sf. Valentin, Dragobetele a fost într-un fel salvat. În prezent, în spațiul românesc, există un interes sporit pentru identitate și tradițiile locale, iar întrebarea despre originea Sfântului Valentin a făcut ca tinerii să redescopere și să împrospăteze tradiția Dragobetelui.
De Drabobete este important să fim atenți la păsări, să înțelegem, să respectăm ciclurile naturii și să ne conectăm cu frumusețea și armonia lumii înconjurătoare. Pentru mulți oameni, în special tinerii, aceasta înseamnă să înțeleagă că nu sunt singuri în univers, că viața lor nu este doar despre ei înșiși, ci că fac parte dintr-un întreg, dintr-o natură care trebuie să fie echilibrată și respectată. Sărbătoarea Sfântului Valentin, în schimb, este una mai superficială, nu are acea legătură profundă cu natura, fiind mai mult legat de relația dintre cei doi îndrăgostiți.
Dragobetele ne oferă învățăminte profunde, conștientizând că dragostea, această necesitate eternă a sufletului omenesc, căută mereu surse pentru a se manifesta către ceilalți, exprimându-se prin toate darurile pe care le aduce cu sine.
Tradițiile legate de Dragobete sunt diverse. Sărbătoarea a fost identificată ca sărbătorită în 4 date diferite: 24 februarie, 28 februarie, 3 martie și 24 martie, ziua Bunei Vestiri. Aceste variante de date arată cât de veche este sărbătoarea și cât de mult s-a schimbat de-a lungul timpului. Cu secole în urmă, băieții și fetele, încântați să simtă pulsația primăverii, se îmbrăcau frumos și se întâlneau în fața bisericii, în curtea acesteia sau unde, de obicei, oamenii se adunau la joc. Apoi, plecau împreună în pădure pentru a găsi o floare înflorită și pentru a asculta ciripitul păsărilor. Iar găsirea unei flori prevestea noroc în dragoste. Tinerii aveau voie să fie mai deschiși și să se apropie mai mult unii de alții în acea zi. Fetele aveau voie să sărute pe obraz un băiat necunoscut, nu pe cel cu care se întâlneau, acest sărut având o semnificație specială în cultura noastră.
Sărutul înseamnă mai mult decât un gest simplu. Este un simbol al gratitudinii, deschiderii și transcendării barierelor dintre doi oameni. În tradiția noastră, ne sărutăm de două ori, nu de trei ori, câte o dată pe fiecare obraz, pentru că suntem un popor echilibrat și lăsând pe fiecare obraz câte un sărut, noi menținem echilibrul, transmitem dragoste și bunăvoință celuilalt.
De reținut, că Dragobetele este o sărbătoare plină de tradiție și învățăminte, care ne conectează cu natura și ne învață să ne respectăm și să ne iubim unii pe alții într-un mod profund și autentic.
Notă: Inspirat din interviul cu Varvara Buzilă, doctor în științe și etnograf la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, difuzat la TVR Moldova în cadrul emisiunii Telematinal.
Stela Tymofti,
șef filială
BIBLIOTECA„TÂRGU MUREȘ” 