„Fetița căreia nu-i plăcea numele său”   de Elif SHAFAK

Scriitoarea de origină turcă, ELIF SHAFAK, s-a născut în Franța, la Strasbourg, în 1971. A studiat relațiile internaționale la Middle East Technical University din Ankara. Are un masterat în Studii feminine și un doctorat în Științe politice. A predat la mai multe universități din Turcia, Marea Britanie și Statele Unite.

A publicat mai multe romane, cele mai cunoscute fiind: Palatul Puricilor (2002), Sfântul nebuniilor incipiente (2004), Bastarda Istanbulului (2006), Cele patruzeci de legi ale iubirii (2010), Lapte negru (2011), Onoare (2012), Ucenicul arhitectului (2013) ș.a.

„Fetița căreia nu-i plăcea numele său” este o carte minunată atât pentru copii, cât și pentru adulți. Eroina cărţii, Sakiz Sardunya, este o fetiță foarte curioasă, îi plac multe lucruri, dar nu-i place numele său, care, în traducere, înseamnă „mușcată curgătoare”. E foarte necăjită, or, toți copiii râd de ea. Într-o zi, fiind la bibliotecă găseşte un glob fermecat, care se încarcă cu energie din cărți. Globul i-a arătat fetiței un nou continent, al optulea, locuitorii căruia au mare nevoie de ajutorul lui Sakiz.

Aici natura e pe cale de dispariție, pentru că copiii din cele 7 continente care-l încărcau cu energie, citind cărți, acum nu mai citesc, nu mai spun povești, ci stau doar la telefon și calculator. Eroina cărții trece prin mai multe aventuri, își face prieteni noi și, împreună, încearcă să salveze tărâmul fermecat cu ajutorul lecturii. Îi va reuși oare?

În aventurile sale, Sakiz Sardunya, se întâlnește cu domnul Nazim, un împătimit de cărți, care-i dăruiește globul său, spunându-i:
„Nu uita, iubitorii de cărți sunt peste tot. Nu contează dacă sunt bogați sau săraci, de la sat sau de la oraș, femei sau bărbați, tineri sau bătrâni. Îi recunoști imediat. Sunt un pic retrași. Au o imaginație foarte bogată. Oamenii din jurul lor nu-i pot înțelege de fiecare dată. Din cauza asta sunt un pic cam singuri. Dar ei spun cele mai frumoase povești.”

De fapt, noi, cititorii pământeni, ne asemănăm cu globul fermecat. Când citim, mintea noastră înverzește, iar când nu facem acest lucru, ea se usucă…

O altă eroină a cărții, Doamna Aysel, bibliotecara, i-a mărturisit lui Sakiz Sardunyaun un mic secret al ei si fetița s-a bucurat nespus, regăsindu-se în el:
„- Întotdeauna recitesc cărțile care mi-au plăcut. Și știi ce? Rămân întotdeauna surprinsă. Pentru că atunci când le recitesc parcă nu mai sunt aceleași. Mi se par altfel.
– De ce?
– Pentru că nu mai e la fel, m-am schimbat eu. În fiecare zi învățăm lucruri noi. Când citesc pentru întâia oară, știu mai puține lucruri, la a doua oară, mai multe. Atunci când cititorul se schimbă, se schimbă și cartea pe care o citește el.”

Dar își va schimba oare fetița atitudinea față de numele său?

Dacă v-am intrigat și doriți să aflați răspunsul la această întrebare, vă propunem spre lectură această povestire emoționantă care vă așteaptă pe rafturile Bibliotecii „Târgu-Mureș”!

Lectură plăcută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s