Sectorul Râșcani: scurt istoric

Chișinău – orașul în care am învățat să visăm și să iubim, în care am râs și am plâns, orașul în care „doinesc” inimile noastre…

Porțile orașului

Inima Republicii Moldova – orașul Chișinău, este atestat documentar, pentru prima dată la 17 iulie 1436, în hrisovul domnitorului Ilie.

Din anumite surse aflăm că în anul 1673 Chișinăul este numit târg, deși alte surse indică că încă din 1666 se pomenește de primii târgoveți ai Chișinăului. Abia în 1812 capătă statut de oraș.

La fel ca și Roma, este situat pe șapte coline. Locul întemeierii localității este marcat prin piatra de temelie a capitalei, situată pe strada Albișoara, care ne dezvăluie începutul orașului lângă biserica Măzărache și lângă cetatea dacică de acum 2000 de ani.

Chișinăul este supranumit orașul din ,,piatră albă’’, majoritatea clădirilor fiind construite din piatră albă de calcar.

Orașului Chișinău i-au fost consacrate multe texte, poezii, melodii, care se găsesc în volumul Chișinăul în literatură și tot aici, este inclus imnul Chișinăului Orașul meu, versurile aparținându-i regretatului scriitor și regizor Gheorghe Vodă, muzica – maestrului Eugen Doga, interpretare Sofia Rotaru.

Fiind deseori vitregit de soartă, cotropit și incendiat, putem afirma, cu certitudine, că orașul Chișinău a renăscut din cenușă.

Chișinăul este divizat în cinci sectoare: Centru, Buiucani, Râșcani, Ciocana și Botanica.

Unul dintre cele mai frumoase și mai vechi sectoare a orașului este sectorul Râșcani, situat în partea de nord-est, în stânga râului Bâc. Este și sectorul în care au apărut primele construcții și blocuri de locuit.

Sectorul Râșcani a luat ființă la sf. sec. XVII pe moșia s. Visterniceni. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat care avea hotar comun cu moșia Chișinăului, satul Visterniceni.

Se cunoaște că, în prima jumătate a sec. XV, moșia Visterniceni aparținea pisarului Mihail Oțel și urmașilor săi. În 1517 o jumătate din aceasta este cumpărată cu 130 de zloți tătărești de Ieremia visternicul (rang), după al cărui titlu de rang a fost denumit s. Visterniceni. Celelalte părți de moșie ajung în posesia altor stăpâni. Proprietarii Visternicenilor se schimbă de-a lungul istoriei. Visternicenii aparțineau – o parte mănăstirii Căpriana, alta – familiei boierești născută Logofătul. Iar mai târziu, în 1772, unul din reprezentanţii familiei Rîşcanu şi anume, Constantin Rîşcanu a devenit posesorul părţii de sud – est a moşiei Visterniceni, de aici provenind și numele actual al sectorului.

La începutul secolului al XIX-lea proprietar al Râșcanilor și al sloboziilor din vecinătate Bubuieci și Ghețioani devine stolnicul Dimitrie Râșcanu, fiul lui Constantin Râșcanu. Acestuia îi aparținea o mare casă de piatră, care împreună cu acareturile din curte ocupa un cartier întreg. În vecinătate, pe o colină, locuia Iordache Donici (alte surse ne indică drept proprietar pe Andronache Donici, unchiul lui Alexandru Donici).

Oricare ar fi adevărul, se spune că aceasta este una dintre cele două case cu etaj din oraș la începutul sec. XIX și că anume aici a fost cazat împăratul Rusiei Alexandru I. În această casă, a locuit și Ivan Inzov, guvernatorul suprem al Basarabiei. Tot aici, din martie 1821, a poposit poetul rus Aleksandr Pușkin. Ambele edificii au avut de suferit în urma cutremurului din 1821. Totuși, casa lui Donici a rezistat mai mulți ani, abia la sfârșitul anilor 60-70 ai sec. al XIX-lea, n-au mai rămas nici zidurile ei,  guvernatorul Basarabiei de atunci I. E. Gangardt ordonând demolarea clădirii. Despre acel loc se zicea că era bântuit de stafii.      

Case vechi din sectorul Râșcani, a celor mai bogați rezidenți și care,
în momentul fotografierii, aveau peste 100 de ani:

Din păcate, dintre aceste clădiri enumerate nu a rămas niciuna, iar pe locul lor, se află acum alte case/clădiri, dar care nu se aseamănă cu originalul și casele pline de istorie de altădată. Totuși, pe străzile înguste ale vechiului Chișinău, s-ar putea să mai existe unele case vechi – mărturii ale trecutului…

Istoria modernă a sectorului începe în anii dominației sovietice – la 12 aprilie 1941, atunci când capitala a fost divizată în trei raioane: Lenin – sectorul Centru, Krasnoarmeisk – sectorul Buiucani și Stalin – sectorul Râșcani. Mai târziu, a fost făcută o nouă divizare, au fost adăugate sectoarele Botanica și Ciocana.

Pe 28 noiembrie 1961 raionul (sectorul) Stalin a fost redenumit în raionul Octombrie și abia pe 25 septembrie, 1991 a fost rebotezat cu numele pe care îl cunoaștem astăzi – sectorul Râșcani.

Sectorul Râșcani se împarte în Râșcaniul de jos și de sus și începe anume de la râul Bîc, chiar dacă, administrativ, se zice că ar începe cu unele străzi din Centru, ceea ce reprezintă o eroare.

Orașul Chișinău, dezvoltându-se de-a lungul secolelor pe contul mai multor așezări rurale mici din apropiere, acestea devin în cele din urmă cartiere ale urbei, astfel sectorului Râșcani îi aparțin trei cartiere: Petricani, Visterniceni și Poșta Veche. Toponimul Petricani are la bază un nume de persoană Petrică, cel mai probabil că a fost numele proprietarului de moșie. Poșta Veche, fostul sat, denumit astfel după o veche stație de poștă, care era situată la intrarea dinspre Orhei. Visterniceni s-a dezvoltat ca zonă urbană pe vechiul sat Visterniceni menționat mai sus.

De menționat este că anume în sectorul Râșcani se află cea mai veche stradă din Chișinău, strada Petru Rareș, zona caselor de epocă. Această stradă a fost trasată cu 300 de ani în urmă, pe vechiul drum al poștei, folosit de turci după cucerirea cetății Hotin.

Unul dintre simbolurile orașului Chișinău, amplasat în sectorul Râșcani este Circul, amplasat pe Bulevardul Renașterii.

Un alt loc de referință este Parcul Afgan, numit oficial Complexul Memorial „Feciorilor Patriei – Sfânta Amintire”, care reprezintă un complex memorial în amintirea ostașilor căzuți în războiul din Afganistan.

În sectorul Râșcani sunt peste 160 de străzi – 3 bulevarde, 30 de stradele, trei parcuri, un scuar și două căi – Calea Basarabiei și Calea Orheiului.

În componenţa sectorului Râșcani întră câteva unităţi administrativ – teritoriale autonome: oraşul Cricova şi Stăuceni; comuna Ciorescu cu satele: Ciorescu, Făureşti şi Goian; comuna Grătieşti cu satele: Grătieşti şi Hulboaca. Sectorul se întinde pe o suprafaţă de 52,93 km2, împreună cu suburbiile, populația fiind la 1 ianuarie 2019 de 146,2 mii persoane în sector, suburbiile constituind peste 33 mii persoane.

Surse:

  • Chișinău : bulevarde, străzi, piețe, parcuri : ghid enciclopedic / ed. îngrijită de Mariana Harjevschi; coord. : L. Kulikovski, A. Răileanu; echipa de elab. : T. Foiu, C. Tricolici, N. Mășcăuțanu, I. Osovski ; red. șt. : A. Eșanu ; red. : V. Pohilă ; lector : V. Rață . Chișinău : s.n., 2017 . 377 p. : 4 p. hărți
  • Chişinăul în literatură: Antologie; alcăt. și coord.: Genoveva Scobioală ; respons. de ed. Lidia Kulikovski. Chişinău: Grafema Libris, 2011 . 575 p.
  • Ciobanu, Ștefan. Chişinăul. Chişinău: Museum, 1996. 79 p.
  • Localităţile Republicii Moldova. Vol. 3 : C – Ch; Agenția Naț. de Presă „Moldpres” .  Chişinău: Agenția Naț. de Presă „Moldpres”, 2001. 644 p.
  • Sainciuc, Lică. Chişinăul ascuns, sau o încercare de resuscitare a memoriei unui oraş: album. Chişinău: Lumina, 2014. 160 p. : il.

Resurse web:

Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” dispune de o colecție impunătoare despre Chișinău:

Colecția Chișinău
Plicuri din Colecția Chișinău
Mărci poștale din Colecția Chișinău
Cărți poștale din Colecția Chișinău
Muzeele Chisinaului
Suvenire din Colecția „Chișinău”

Stela Tymofti,
șef Biblioteca „Târgu-Mureș”

Galina Tartacovschi,
șef sector

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s