Dimitrie Cantemir

„Dimitrie Cantemir, erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru” 
                                                     G. Călinescu

 

hist_Dimitrie_CantemirDimitrie Cantemir domn al Moldovei, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român, s-a născut la 26 octombrie 1673 la Iaşi, în familia lui Constantin Cantemir. Domnia sa scurtă nu i-a îngăduit să se afirme ca domn, însă educația aleasă şi scrierile l-au făcut nemuritor.

Primul romancier moldovan şi patriot înflăcărat, Dimitrie Cantemir a năzuit să scape de jugul otoman şi să asigure independenţa Moldovei. A încheiat Pactul de la Luţk în 1711 cu Petru I, ţarul Rusiei, dar armatele ruso-moldovene au fost înfrânte la Stănileşti (1711), iar Cantemir se refugiază în Rusia, unde e numit consilier al lui Petru I.

În 1714 devine primul român ales membru al Academiei de la Berlin şi este comparat cu umaniştii Renaşterii. A scris de-a lungul timpului mai multe lucrări: Divanul sau gîlceava înțeleptului cu lumea (1698), Metafizica (1700), Logica (1701), Fizica universală a lui Van Helmont (1701), Tratat de muzică turcească (1704), Istoria ieroglifică (1705), Studiu asupra naturii monarhiilor (1714), Descriptio Moldaviae (1716), Istoria creșterii şi descreșterii Imperiului Otoman (1716), Viața lui Constantin Cantemir (1718), Evenimentele Cantacuzinilor şi ale Brâncovenilor (1718), Despre conștiință (1722), Sistema religiei mahomedane (1722), Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor (1723). În opera sa, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, Cantemir a oglindit cele mai importante probleme legate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.

Moare la 21 august 1723, fiind înmormântat în biserica Sf. Constantin şi Elena din Moscova; în 1935 osemintele i-au fost depuse la biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Pe lespedea de marmură e scris: „Aici, întors din lunga și grea pribegie, înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.
Dintre moștenitorii săi se distinge Antioh Cantemir, fiul cel mic, poet, ajuns ambasador al Rusiei în Anglia şi Franța.

 Citate celebre 

  • Este greu să fii cu bogăţia şi cu raiul, pentru că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni.
  • Mulţi au comparat împărăţia cerurilor cu bogăţia, să nu te lauzi, căci nu toţi sunt în stare să se arate stăpâni pe bogăţie, ci mai degrabă bogăţia îi subjugă pe toţi.
  • Pofta neînfrânată provoacă pagubă şi moarte sufletului şi precum calul sălbatic, fără frâu, trânteşte pe călăreţi, aşa şi poftele neînfrânate împing către moarte.
  • Lumea este amăgitoare, lăcaş vremelnic al imperfecţiunii.
  • Dumnezeu oferă darurile sale nu celor leneşi şi lăsători, ci celor sârguincioşi şi harnici.
  • Ţine-te departe de lume, fereşte-te din cărările ei, căci tocmai când ţi se arată mai blândă, atunci îţi pregăteşte laţul.
  • Poftele lumeşti, scurtează viaţa.
  • Crescând needucat, copilul mic animal se socoteşte, iar când devine bărbat, un bou mare se numeşte.
  • Fugi de lene şi de trândăvie ca de aşternutul satanei.
  • Gândeşte-te nu la aceea ce fac alţii, ci la ceea ce trebuie să faci tu.
  • Nu căuta să faci lucru de cinste numai de ochii lumii, ca să te laude oamenii, ci străduieşte-te să capeţi deprinderea lăuntrică a adevăratelor virtuţi.
  • Cinstea acestei lumi este nestatornică, este ca fumul care se ridică în sus şi deodată se face nevăzut. Josnicele pofte ale trupului sânt mai dulci decât mierea, dar se prefac apoi în fiere amară.
  • Sfârşitul şi despărţirea de această viaţă, adică moartea, ne urmăreşte şi ne vânează mereu; chiar dacă suntem destul de sănătoşi şi puternici, ea este în stare să ne doboare în fiecare ceas, fără să mai aştepte vârsta coaptă a bătrâneţii.
  • Abate-ţi îndată gândirea de la rău şi îndreat-o spre bine. Pândeşte păcatul, când se furişează ca un duşman în tine, chiar la intrare, şi împiedică-l să nu se furişeze; şi oricât de greu ți-ar fi să lupţi, îndură, şi-l vei birui.
  • Înfrânează-te de la mâncărurile şi băuturile ce-ţi par plăcute, mai ales de la cele prea scumpe şi prea delicate – imbolduri inutile ale lăcomiei.
  • Caută ca faptele să-ţi fie văzute cu ochii atenţi de prietenii credincioşi şi cinstiţi.
  • La sfârşitul fiecărei zile, înainte de culcare, reaminteşte-ţi faptele zilei trecute, una câte una, ca şi cum le-ai citi după o listă, enumeră-le şi notează-le.
  • După ce ai căzut, fă-te mai prudent.
  • Mulţumeşte-te cu puţin. Fugi de cele mari.
  • Ascultă mult, vorbeşte puţin. Păstrează sub tăcere lucrurile taince.
  • Învaţă-te să ai milă de cei mai prejos decât tine.
  • Despreţuieşte-i pe cei trufaşi.
  • Crescând bogăţia, sporeşte lăcomia, iar din lăcomie se naşte invidia.
  • Să nu cauţi altă frumuseţe sau altă lumină mai frumoasă şi mai strălucitoare decât cea Dumnezeiească.
  • Boala îi încearcă nu numai pe cei păcătoşi, dar chiar şi pe cei drepţi. Pe cei drepţi îi încearcă pentru a-i face mai drepţi, iar pe cei păcătoşi ca să-i întoarcă de la nebunie.
  • Poftele lumeşti ca sirenele, pe om adormindu-l, îl îneacă.
  • Omul lăsat în voia lui, cu cât se va sui mai sus, cu atât va cădea mai rău.
  • Viaţa şi norocul omului sânt ca fumul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s