Françoise SAGAN „Am întâlnit gloria la 18 ani în 188 de pagini, a fost ca o explozie”

FrancoiseSagan1963
                      Françoise Sagan                  (21 iunie 1935  — 24 septembrie 2004) 

Françoise Sagan (pseudonimul lui Françoise Quoirez) s-a născut la 21 iunie 1935 la Cajarc, Franţa, într-o familie burgheză. Fără să fie o elevă strălucită, a preferat să citească singură Sartre și Camus, ratându-și, însă, examenele la Sorbona. Fascinată de Iluminările lui Rimbaud, a scris în doar câteva săptămâni Bonjour, Tristesse (titlu inspirat de un vers al lui Paul Eluard), manuscris pe care l-a depus la Editura Julliard. Romanul scriitoarei în vârstă de nici 19 ani, lansat în primăvară anului 1954, a devenit rapid un bestseller, obținând și Prix des Critiques. François Mauriac a salutat, pe prima pagina a ziarului Le Figaro, aparitia acestui „mic monstru încântător”.

 

Astfel, tânăra Sagan a cunoscut gloria și a ajuns, în scurt timp, fenomen literar al celei de-a doua jumătăţi a secolului XX,  simbolul generațiilor ’50-’60: „Am întâlnit gloria la 18 ani în 188 de pagini, a fost ca o explozie”, avea ea să spună mai târziu.

Înconjurată de prieteni, și-a întreținut propria legendă ducând o viață plină de excese, mereu în vizorul cronicilor mondene. Căsătorită și divorțată de două ori la rând, îmbătată de succes, mașini sport, bani, jocuri de noroc, droguri și alcool, de-a lungul timpului și-a câștigat renumele de marea doamnă ce stârnea permanent mici scandaluri pe scena culturală franceză. A publicat aproape cincizeci de romane și piese de teatru, multe încununate de succes, printre care „Bonjour tristesse” (Bonjour tristețe), „Un certain sourire” (Un anume surâs), „Aimez-vous Brahms?” (Vă place Brahms), „Des bleus à l’âme” (Suflet albastru), „Un château en Suède” (Un castel în Suedia), nuvele, scenarii, biografii, cântece pentru Juliette Greco și propriul epitaf „Sagan, Françoise”.  S-a stins din viață pe 24 septembrie 2004, în vârstă de 69 de ani, în casa sa din Equemauville, unde a trăit retrasă în ultimii ani.

„Odată cu ea, Franţa pierde unul dintre autorii cei mai străluciţi şi cei mai sensibili, o figură eminentă a vieții noastre literare, a declarat președintele Jacques Chirac. Cu fineţe, spirit şi subtilitate, Françoise Sagan a explorat resorturile şi pasiunile sufletului omenesc” şi „a contribuit la evoluţia locului femeii în ţara noastră”, a adăugat Chirac în comunicatul oficial.

Françoise Sagan era un zâmbet melancolic, enigmatic, distant şi, totuşi, vesel. Stilul ei, precis şi, uneori, trist, a marcat o întreagă generaţie încă de la prima carte, a scris prim-ministrul, Jean-Pierre Raffarin.

Citate celebre

  • Am iubit până la ceea ce lumea numea „nebunie”, însă pentru mine era singurul mod în care puteam iubi. 
  • Iubesc bărbaţii care se comportă ca nişte bărbaţi adevăraţi: puternici şi infantili.
  • Admiraţia nu e altceva decât dragoste îngheţată.
  • Există o vârstă în care o femeie trebuie să fie frumoasă pentru a fi iubită. Vine apoi vârsta în care o femeie trebuie să fie iubită ca să fie frumoasă.
  • Oamenii care vorbesc mult nu spun nimic.
  • A iubi nu înseamnă numai a iubi frumos, ci şi a înţelege.
  • De multă vreme n-am mai trăit cu mine însămi. Efectul e ciudat.
  •  Iubesc rugbyul nu pentru că ar fi violent, ci pentru că e un joc inteligent.
  • Îmbrăcămintea unei femei îşi capătă sensul atunci când bărbaţii vor s-o dea jos.
  • La douăzeci de ani era altfel. Îmi amintesc foarte bine: hotărâsem să fiu fericită.
  • Când ne naştem plângem, iar ceea ce urmează poate că e doar o abţinere de la a ne continua plânsul.
  • Aşa sunt femeile: îţi dau impresia că cer tot, că dau tot, te lasă să te cufunzi într-o încredere totală şi pe urmă, într-o bună zi, dispar dintr-un motiv cu totul neserios.
  • Când ai plecat prost, trebuie să încerci să continui.
  • Dacă totul ar trebui luat de la început, aș reîncepe, bineînțeles, evitând câteva fleacuri: accidente de mașină, sejururi în spital, amărăciunile dragostei. Dar nu mă dezic de nimic.
  • Atunci când ești beat, spui adevărul și nimeni nu te crede.
  • Nu există decât o singură tăcere adevărată: cea a morții.
  • Nepăsarea este singurul sentiment care ne poate inspira viața fără a dispune de argumente pentru a se apăra.
  • Nu poate fi descris roșul infernal al iubirilor copilărești.
  • Pământul este populat cu manipulatori și palavragii, care se servesc de cuvinte ca de o monedă despre care știu că e falsă.
  • Am prea mult respect pentru libertatea mea pentru a nu o respecta pe-a altora.
  • Numai pământul mă asigură, oricât noroi ar conține.
  • Suntem puțini cei care gândim prea mult, prea mulți care gândim prea puțin.
  • Cultura este ceea ce rămâne când nu știi să faci nimic.
  • Oamenii nu mai cred în moarte. Cred în uzură.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s