„DONICI, cuib de-nțelepciune”

646x404
La 19 ianuarie 1806, în localitatea Bezin, azi Donici,  Raionul Orhei, se năştea Alexandru Donici, traducător şi poet fabulist.

A făcut şcoala de cadeţi din Sankt Petersburg,  începând o carieră militară ca ofiţer în armata rusă, după care revine la baştină în Chişinău, apoi la Iaşi. Stabilindu-se mai târziu la   Piatra Neamţ, face aici magistratura, devenind avocat.

Considerat de contemporani unul dintre cei mai de seamă literati, Alexandru Donici îşi începe activitatea literară ca traducător în revista moscovită „Teleskop”, traducând din Pușkin și Krîlov. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce și publică „Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin „Țiganii” (1837) și alte creații ale clasicilor literaturii universale.

Colaborează la Dacia literară, Albina romanească, Propăşirea, Zimbrul, Romania literară ş.a. Dar opera care îl consacră este culegerea de Fabule , editată în 1840. Aceasta avea să devină titlul de referinţă al lui Eminescu pentru recunoaşterea şi definirea fabulistului „Donici, cuib de-nțelepciune”.

În cele  87 de fabule publicate, scriitorul critică viciile marilor boieri, justiţia nedreaptă, abuzurile funcționarilor, dar şi cosmopolitismul, nepotismul, superstiţiile, lăcomia etc. În afară de fabule, a compus poezii și piese de teatru, fiind  înalt apreciate de Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și alți contemporani.

Alecu Donici scrie şi publică epigrame având – după trebuinţă – 4, 6, 8 sau mai multe versuri.
Alecu Donici s-a stins din viaţă la 21 ianuarie 1865 la Iaşi.

Vă propunem spre lecturare câteva din epigramele marelui fabulist.

Pe mormântul unui doctor

Sub piatra asta zace
Un doctor învăţat;
Cu moartea lui de moarte
Pe mulţi el a scăpat!

La cititorii satirelor

N-am voit cu ale mele satiri eu pre nime a jigni,
Ci defecte urâcioase m-am silit a prihăni,
De aveţi însă dorinţă a nu vă cunoaşte-n ele,
Vă-ndreptaţi, dacă se poate, de năravurile rele.

La icoana Sfântului Petru

Ce stai cu cheia, Petre? – În rai voi să slobod
Răsăriteana ceată. – Dar celălalt nărod
Ce-n lanţurile Papei s-au prins aşa uşor?
– Eu n-am cu dânşii treabă; ei au chelarul lor.

La Lida

Pentru ce Druz ia pre Lida, o bătrână hârcă, sură,
Ce în gingini molfăeşte ne-având nici un dinte-n gură?
– Pentru că plăcerea-i este să adune-antichităţi,
Vrea să aibă şi pre Lida printre alte rarităţi.

La Brut

Că eşti cuminte, Brute, toţi oamenii gândesc,
Că eşti nerod însă eu nu mă îndoiesc;
De-or întreba pricina, o pot spune de rost:
Când taci tu eşti cuminte, iar când grăieşti, un prost.

Lista lucrărilor lui Alexandru Donici și despre fabulist, ce le puteți găsi în filialele Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, inclusiv și la Biblioteca Târgu-Mureș.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s