…Cititul e un viciu, dar nu dăunător minții și trupului – George BACOVIA

La 17 septembrie 1881 se naşte, la Bacău, scriitorul român George Bacovia. Toată opera sa e scrisă pe baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critică literară, ajunge treptat până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă. A urmat cursurile liceului din oraşul natal, apoi Facultatea de Drept din Iaşi, dar nu profesează niciodată avocatura, ci ocupă diferite slujbe cum ar fi cele de copist, ajutor de contabil, referent, bibliotecar, în orasul natal. Debutează în revista Literatorul a lui Al. Macedonski cu poezia Şi toate, semnată B. George, fiind elev în clasa a III-a de gimnaziu. Pseudonimul de Bacovia îl împrumută de la numele roman al oraşului Bacău, aşa cum el însuşi precizează într-un interviu: „Pseudonimul vine de la numele roman al Bacăului, care se zicea Bacovia… Eu l-am luat din dicţionarul lui Haşdeu, cum cred ca va fi făcut şi Arghezi în legatură cu râul Argeşului”. La vârsta de 17 ani, din dorința de a ajunge ofițer, s-a înscris la Școala Militară din Iași. N-a suportat, însă, regimul de cazarmă și, după doar două săptămâni, a fugit acasă. S-a întors la liceul pe care l-a terminat abia la 22 de ani, iar la 35 de ani a publicat prima sa carte, volumul Plumb, în care verbele sale favorite – conform frecvenţei din poezii – erau „plânge” şi „ninge”. Era un bărbat scund, cu o conformație plăpândă, avea ochii albaștri, iar ticul său era să-și ciupească mustața. Era un om timid, tăcut și retras, „răspundea doar dacă era întrebat”. Nu avea o conștiință artistică bine definită și considera arta „ca o recreație după muncă”. Într-un interviu a mărturisit: „Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe sunt în formă de versuri și câteodată par vaiete. Nu sunt decât pentru mine”. Temele bacoviene sunt iubirea, moartea, depresia, materia și spiritul în descompunere, întreaga sa operă poetica fiind influenţată de marii simbolişti francezi. George Bacovia a dus o existenţă retrasă, fiind marcat sufleteşte de monotonia vieţii din târgurile de provincie, cu atmosferă sufocantă şi obositoare. Creaţia sa poetică este apreciată cu premii semnificative ale vremii, acordate de Ministerul Artelor şi de Societatea Scriitorilor Români. George Bacovia moare la Bucuresti, la 22 mai 1957.

Citate celebre

• Viața e mai tare decât mizeriile ei.
• Dacă am existat, e că te-am iubit.
• Culegeți, voi, ce mai pot semăna gândurile mele.
• Prezentul vrea să mă doboare, dar nu va putea.
• Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea.
• Eu nu mai cred în Zeus, căci Zeus este orb cu noi.
• Esențialul vieții? E a nu fi prea esențial.
• S-a trezit creierul și a spus: Eu iubesc Viața.
• …cititul e un viciu, dar nu dăunător minții și trupului.
• Nu te îndepărta de carte! Citește și cărți bune și cărți rele, așa poți vedea și compara binele cu răul.
• Singurătate, nu te-am voit… Viața haină, m-a dăruit ție… Tu m-ai cerut vieții…
• Copii, jucați-vă cât timpul vă permite.
• Destin, te-am văzut cum farmeci oamenii… Pe mine nu m-ai iubit…
• …așa e creierul meu; gândește când nu e nevoie și stă când nu trebuie să stea.
• Eu sunt Dumnezeul și judecătorul meu.
• Normele sunt legi, pe care ni le impunem noi înşine sau care nu au o putere externă de constrângere.
• Shakespeare? Suspinele mute ale Londrei…

Lista lucrărilor poetului modernist George Bacovia, ce le puteți găsi în filialele Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, inclusiv și la Biblioteca Târgu-Mureș.