20 CITATE CELEBRE de Marin Preda
Pe 5 august 1922 s-a născut scriitorul român Marin Preda. Debutează editorial în anul 1948 cu volumul „Intâlnirea din pământuri”, iar în 1955 publică primul volum al romanului „Moromeţii”, cel de-al doilea apărând în 1967. Au urmat apoi romanele: Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic, Viaţa ca o pradă, Delirul, Cel mai iubit dintre pamânteni. În colaborare cu Nicolae Gane, Marin Preda traduce romanul „Ciuma” de Albert Camus şi „Demonii” de Fiodor Dostoievski. În anul 1956 i-a fost decernat premiul de stat pentru romanul Moromeţii, iar în 1971 primeşte premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul „Marele singuratic”.
1. Adevărate sunt sentimentele.
2. Ficţiuni sunt împrejurările. Puterea celui cu adevărat puternic e să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci şi acela să nu ştie.
3. Când faci dragoste, moartea îşi ia tălpăşiţa.
4. Oamenii fac lucruri care, dacă n-ar fi proşti, nu i-ar putea sili nimeni să le facă.
5. Infinite sunt greşelile pe care un îndrăgostit le iartă iubitei lui.
6. Îmi plac oamenii superiori, dar ce spectacol trist să vezi realitatea: cu cât sunt de superiori, cu atât sunt de mici în modul cum se poartă cu alţii.
7. Sclavia femeii a încetat în clipa când o femeie poate să-i facă unui bărbat toate acele lucruri pe care el i le face.
8. Dacă durerea trebuie stăpânită fiindcă îndurerează şi pe alţii, bucuria prea mare trebuie şi ea stăpânită, fiindcă poate fi rău înţeleasă.
9. Orgoliul profesional este singurul care este creator şi care poate fi, din punct de vedere moral, justificat.
10. O femeie poate să ierte orice, în afară de faptul să nu-ţi pese de ea.
11. A şti să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul.
12. Viaţa unui om e un nesfârşit şir de erori.
13. Fără noi Dumnezeu s-ar plictisi, aşa se mai distrează şi el văzând cum unii îl înjură, alţii ucid, alţii se îmbată ca porcii şi grohăiesc…
14. Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se vede nimic, te uiţi zădarnic în ea.
15. Pisicile sunt superioare, când simt nevoia de tandreţe se mângâie singure de piciorul scaunului şi torc pe cont propriu, nu înşeală pe nimeni.
16. Mai bine un sfârşit cu groază, decât o groază fără sfârşit.
17. O furnică nu poate răsturna un munte, dar îl poate muta din loc… încet… bucaţică cu bucaţică.
18. Când omul uită de Dumnezeu, uită şi Dumnezeu de el şi îl lasă singur în faţa păcatelor.
19. Căsătoria e o temniţă în care oamenii, cu firi diferite, se închid şi se urăsc reciproc crezând că au fost pedepsiţi să ispăşească pe nedrept pedeapsa celuilalt…
20. Numai păcatele nu te lasă să dormi.
BIBLIOTECA „TÂRGU MUREȘ” 